This website uses cookies so that we can provide you with the best user experience possible. Cookie information is stored in your browser and performs functions such as recognising you when you return to our website and helping our team to understand which sections of the website you find most interesting and useful.
Scoaterea nervului
Scoaterea nervului
Ce este nervul dentar?
Pulpa din interiorul dintelui se numește, popular, nerv dentar. Pulpa este alcătuită din vase de sânge și fibre nervoase.
Fiecare dinte este compus din smalț (învelișul extern), dentină (sub smalț) și pulpă dentară, localizată în camera pulpară (în interiorul dintelui) și în interiorul canalelor radiculare de la nivelul rădăcinii dintelui. Astfel, pulpa este protejată de acțiunea bacteriilor din gură.
Când am nevoie de scoaterea nervului?
De cele mai multe ori, scoaterea nervului este necesară atunci când o carie a rămas netratată și a evoluat mult timp. Caria pătrunde astfel în interiorul dintelui, determinând inflamarea şi/ sau infectarea pulpei dentare. Ulterior, infecția se poate transmite la nivelul vârfului rădăcinii dentare, în osul alveolar în care stă dintele.
În aceste situaţii, dintele poate să doară la contactul cu diverși stimuli chimici (alimente dulci), termici (rece/ cald), mecanici (la mestecat) sau spontan, neprovocat.
Ce presupune scoaterea nervului?
Scoaterea nervului, numită extirpare în termeni medicali, este prima etapă a tratamentului de canal (numit și tratament endodontic). Tratamentul de canal presupune următoarele etape:
- Medicul stomatolog îndepărtează conținutul camerei pulpare şi al canalelor radiculare, folosind instrumente speciale, numite ace endodontice
- Apoi medicul curăță și dezinfectează canalele dintelui, cu soluții antibacteriene speciale
- Uneori este nevoie să se aplice substanțe antiseptice în canalele radiculare, pentru a le dezinfecta în profunzime
- La finalul tratamentului endodontic, canalele dintelui se umplu cu gutapercă și o pastă specială, care le sigilează. Aceasta reprezintă obturația de canal.
Cât costă scoaterea nervului?
Costul tratamentului endodontic complet (extirpare și obturație de canal) variază în funcție de numărul de canale ale dintelui, între 580 lei, pentru un dinte monoradicular (cu o rădăcină și un canal), respectiv 850 lei, pentru un dinte pluriradicular. În cazul în care este necesară o programare suplimentară în care se va aplica și o pastă medicamentoasă, aceasta are un cost de 180 lei/ ședință.
Pentru mai multe detalii privind costul tuturor tratamentelor endodontice care se pot realiza în cabinet, click aici.
La ce să mă aștept când urmează să se realizeze un tratament de canal?
Tratamentul de canal (endodontic) se efectuează cu anestezie locală şi sub izolare cu digă – un sistem de izolare care constă în fixarea unei folii în jurul dintelui, cu ajutorul unei cleme, pentru a evita pătrunderea în dinte a salivei și a bacteriilor din gură.
În general, tratamentul endodontic durează 1–2 şedinţe, a câte 1-2 ore fiecare.
Medicul stomatolog va curăţa ţesutul cariat şi va crea o cale de acces către spaţiul endodontic (camera pulpară şi canalele radiculare). Ulterior, se îndepărtează mecanic pulpa dentară, iar canalele radiculare se lărgesc cu ajutorul unor ace manuale sau rotative, antrenate de endomotor – o piesă ce imprimă un anumit număr de rotaţii pe minut, mai mic decât cel al pieselor obişnuite de la scaunul stomatologic. Pe durata tratamentului endodontic, se utilizează soluţii antiseptice care contribuie la îndepărtarea conţinutului canalelor radiculare şi la reducerea încărcăturii bacteriene de la nivelul acestora.
După finalizarea etapei de curăţare, urmează obturaţia de canal, reprezentată de introducerea la nivelul canalelor radiculare a pastei de canal şi a unor conuri de gutapercă potrivite diametrului şi lungimii canalelor.
Dacă tratamentul endodontic necesită mai multe vizite, între şedinţe se va efectua un tratament antibacterian cu pastă medicamentoasă pe bază de hidroxid de calciu, ce se introduce în canalele radiculare, iar dintele se închide cu o obturaţie coronară (plombă) provizorie.
După obturaţia de canal, dintele primește o plombă provizorie şi se recomandă efectuarea unei radiografii de control în următoarele 24 de ore, după care este necesară realizarea unei restaurări coronare de durată, ce poate fi reprezentată de o plombă (obturație de compozit), o incrustaţie sau o coroană dentară.